Ce este CENTRUS?

Probabil te gândești ce este Centrus. Și de ce Centrus?

Cred că ne este familiară senzația căutării vagi și confuze a ceva ce lasă mereu izul unei lipse. Uneori se simte ca o agitație în căutarea alinării; ca și cum gândul se lovește de pereții cutiei craniene în căutarea neuronilor potriviți care să-l conțină, să-l încarce cu energie și astfel să-i dea naștere. Doar că această mișcare browniană interioară rezonează în viața, așa-zis externă, prin tot felul de lucruri care nu se leagă, nu mulțumesc și nu sunt de ajuns. Lucruri care, în definitiv, par (iar unele chiar sunt) false.

Într-un final, toată această tensiune ajunge să fie deprinsă, pipăită, iar cauza ei devine tot mai clară: nevoia acută, uneori urgentă, a unui centru

[ un punct de echilibru care ține totul laolaltă, interconectat ]

Grafica pe care am ales-o pentru Centrus pleacă de la o diagramă medievală desenată de Isidor din Sevilla în secolul al VII-lea, extrasă dintr-un manuscris păstrat la Zofingen. În forma ei inițială, schema încerca să pună în ordine o idee simplă: aceea că Lumea [Mundus], Timpul [Annus] și Omul [Homo] se influențează reciproc. Cercurile diagramei conectează cele patru elemente cu anotimpurile și cu cele patru tipuri de temperament: coleric, sanguin, flegmatic și melancolic. Era o încercare de a arăta că stările noastre interioare nu apar de nicăieri, ci se află într-o continuă dinamică și transformare. O modalitatea de a gândi, lumea, timpul și omul. O funcție α [alpha] în exercițiu. Transformând elementele β [beta].

Pe cât de greu de definit se simte absența sau insuficienta formare/prezență a acestui centru, pe atât de clară este, la un moment dat, prezența și funcționarea lui, modalitatea de a lega și pune în relație părțile fragmentate, de a crea un spațiu omogen care promovează dezvoltarea, creșterea, viața.

Așa s-a format Centrus, ca oglindire a centrului personal, iar acesta reprezintă intersecția unor persoane diferite, dar cu experiența comună a căutării și formării propriului centru, fiecare experimentând propriul inconștient în modurile lui și fiind dispuse spre a expune și pune în contact acest centru personal cu celelalte.

În psihanaliză, dinamicile interioare funcționează într-un mod similar. Fragmente din noi care par opuse sau greu de conectat, stările de retragere și cele de agitație au nevoie de un spațiu în care să poată fi puse în relație. Liniile lirculare care se suprapun și se conectează în această grafică reprezintă exact acest proces și creează o cale prin care trăirile disparate încetează să se mai ciocnească haotic și încep să comunice. Cercul care se devine astfel o reprezentare vizuală a centrului despre care vorbeam: un spațiu de integrare unde părțile fragmentate ale psihicului își găsesc, treptat, un punct de echilibru, ca o alternativă de reprezentare a matricei minții a lui Bion.

Iar Bion este un autor important pentru modalitatea mea de gândire psihanalitică. Acest lucru se reflectă direct în însăși arhitectura site-ului unde vei găsi pagini corespondente legăturilor psihice fundamentale propuse de el L[ove], H[ate], K[nowledge]. Din acest motiv ele sunt prezente în corpul site-ului și nu prezentate la secțiunea administrativă a paginilor (Despre, Servicii, Contact).

Acestea fiind zise,
Bine te-am găsit!

Alexandru I. Păunescu